Zdreanta
|
|
de
Tudor Arghezi
|
|
|
L-ati
vãzut cumva pe Zdreanta, Cel cu ochii de faianta? E un câine zdrenturos De flocos, dar e frumos. Parca-i strans din petice, Ca sã-l tot impiedice, Ferfenitele-i atarna Si pe ochi, pe nara carna, Si se-ncurca si descurca, Parca-i scos din calti pe furca. Are insa o ureche De pungas fãrã pareche. Da tarcoale la cotet, Ciufulit si-asa laiet, Asteptand un ceas si doua O gaina sã se oua, Care canta cotcodace, Proaspat oul când si-l face. De când e-n gospodarie Multe a-nvatat si stie, Si, pe branci, taras, grabis, Se strecoara pe furis. Pune laba, ia cu botul Si-nghite oul cu totul. -- "Unde-i
oul? a-ntrebat Când se uita
la gaina, |